Cristoiu a criticat modul în care, în opinia sa, presa și autoritățile au prezentat doborârea unei drone de către un pilot român.
Cristoiu consideră că accentul ar trebui pus pe vulnerabilități și pe capacitatea de reacție a sistemului de apărare.
El a criticat, de asemenea, dezbaterea publică referitoare la caracterul provocator sau neprovocator al unei drone.
Cristoiu a avertizat și asupra riscului de „supraîncălzire” a opiniei publice prin prezentarea fiecărui incident drept o escaladare deliberată din partea Rusiei.
La granița cu România, de fapt cu Ucraina, are loc un război aerian. În sensul că ăia trimit un stol de drone și, de regulă, ăilalți trimit un stol de drone. În cadrul acestui război ucrainean, care se desfășoară și la granița cu România, deoarece rușii suspectează și, pe drept cuvânt, că trec de la noi tot felul de trenuri, și nu pot să ne îi bombardeze la noi, ci acolo. Este limpede că vor fi de acum încolo și vor ajunge și la noi drone și drone marine. Mie transformarea unui fapt absolut normal, că n-a venit un roi de drone, n-au venit 100.
Deci sunt două lucruri diferite. Deci, încă o dată, nu e niciun prilej de sărbătoare, de ăla, de primă. Este o chestiune absolut normală, anormal este însă că a pătruns până aici, dar eu spun că trebuie să gândim fără aceste sărbători naționale, în curând o să facem și cred, cred că acolo, la anul ăla trebuie să ridicăm un monument.
Deci pe mine mă deranjează pitifelniceria acestui popor care face din doborârea unei drone n-a fost rachetă Oreșnik. Eu mă refer și ajung și la dumneavoastră la faptul că puterea de partid și de stat în frunte cu presa face din asta o mare victorie, victoria de la Plevna, nu e nicio victorie. Dimpotrivă. Mi se pare o chestiune de rutină. Dimpotrivă, sigur că trebuie să ne întrebăm de ce nu a doborât-o acolo. Asta da. În consecință, aveți dreptate. Nu trebuie să sărbătorim.
Noi trebuie să plecăm de la această premisă fără breaking news-uri că în condițiile acestui război care devine, dacă se poate spune tot mai aerian și marin, vom avea situații de mine marine, toate acestea țin de efectele unui război. N-are niciun rost nici să ne isterizăm, nici să ne triumfalizăm.
Problema este în loc să sărbătorim victoria pilotului român, a și precizat român, adică nu era malgaș, era român-român. Adică în loc să sărbătorim asta, mi s-ar fi părut normal și nu zeci de conferințe de presă, să fie o analiză să spună mai avem o problemă totuși pătrund de alea, ce facem.
A doua chestiune absolut imbecilă care se duce mereu în presa noastră și în viața noastră politică este că avem dreptul să le doborâm. Normal, e provocare sau nu e. Pe noi nu ne interesează dacă e provocare, dacă e ucraineană, dacă e marțiană, dacă e bengaleză.
Cred că e un lanț de comandă prea mare, adică ar trebui să se plece de la premisa că oricând poate să treacă și ar trebui ca lanțul de comandă să fie mult mai redus, bănuiesc că se ajunge la minister, care minister, iar dacă ajunge și la Nicușor Dan, dacă ajungea și la Nicușor Dan, el ne dădea comanda peste vreo lună.
Eu am am obiecții serioase și mă amuză transformarea unei chestiuni de rutină, am doborât o dronă, nu un stol, apoi a doua chestiune iar foarte importantă este încercarea tipică regimului actual de a încălzi opinia publică în antirusă, e foarte periculos, pentru că pregătești terenul ca la un moment dat ăia ai noștri să spună că pornim război, pentru că încă o dată analiza rece spune că nu e o chestiune dinadins. Dacă era dinadins ne trimiteau 10 rachete Oreșnik și nu rămânea nimic din palatul prezidențial în sensul ăsta.
Și atunci părerea mea este că trebuie analizat rece fără emoții sărbătorești, fără emoții isterice și să plecăm de la această premisă, adică dacă noi de fiecare dată aceste incidente sunt transformate într-o isterie antirusească nu e bună, pentru că la un moment dat, te trezești cu o opinie publică pe care tu ai supraîncălzit-o și tu n-ai niciun interes să pornești război sau poate vor să pornească și atunci, cum să zic, e una când ăia trimit dinadins, au trimis din adins atunci facem gălăgie.
