MICROBUZE ELECTRICE LA SUPRAPREȚ ȘI ÎN JUDEȚUL ILFOV: BANII PNRR, ÎNGROPAȚI ÎN CURȚILE ȘCOLILOR

În Ilfov, microbuzele electrice cumpărate cu fonduri europene prin PNRR au devenit simbolul risipei și al incompetenței administrative. În noiembrie 2024, Consiliul Județean Ilfov, condus de Hubert Thuma, anunța cu mândrie recepția  celor 33 de microbuze electrice destinate transportului elevilor din 31 de localități. Valoarea totală: 7,2 milioane de euro, adică 218.000 de euro pentru un singur microbuz — de peste două ori mai mult decât valoarea de piață.

Ilfovul se află în topul județelor care au achiziționat microbuze la suprapreț, însă nu este singur. Mai multe consilii județene din țară au cumpărat microbuze la prețuri similare, umflate artificial, reducând astfel semnificativ numărul de vehicule achiziționate la nivel național.

Comisia Europeană estimase că un astfel de vehicul ar trebui să coste, cu profit inclus, între 90.000 și 100.000 de euro. În realitate, Consiliul Județean a achiziționat microbuze Ford E-Transit, vândute de firma Aveuro, la un preț ce ar fi trebuit să fie în jur de 70.000 de euro fără TVA. Rezultatul? O supraevaluare de proporții, care a redus la jumătate numărul de microbuze achiziționate la nivel național: în loc de 3.200, România a cumpărat doar 1.300.

Situația este cu atât mai scandaloasă cu cât, la aproape un an de la repartizare, vehiculele zac nefolosite în curțile școlilor din Ilfov. Motivul: nu există stații de încărcare. La ce folosește căruța dacă nu are cai? Cu alte cuvinte, banii europeni s-au transformat în „decor urban” pentru curțile școlare.

La nivel național, peste 60% dintre licitațiile pentru microbuze electrice au fost câștigate de aceeași firmă, Aveuro, al cărui administrator are legături directe cu PNL — mama acestuia fiind șefa Organizației de Femei PNL Prahova. Din cauza prețurilor umflate artificial, paguba totală din fonduri europene depășește 150 de milioane de euro.

Achizițiile de microbuze electrice nu  reprezintă doar mașini   scumpe și nefolosite, ci o radiografie a modului în care banii europeni sunt transformați, prin contracte cu dedicație, îmbogățind câțiva privilegiați, în timp ce elevii care ar fi trebuit să beneficieze de aceste mijloace de transport așteaptă o soluție care nu mai vine.